Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘i like !’ Category

Un gol in inima mea

Monica a spus…

Tu mi-ai recunoaşte mâinile dintr-o mie, Monica!
De ce nu putem exprima întotdeauna într-un singur cuvânt stări? Cum se cheamă copilul care rămâne fără părinţi? orfan…femeia care rămâne fără soţ? văduvă! mama care rămâne fără copil? o mamă rămasă fără copil…şi eu, care am rămas fără bunic? un om căruia i-a murit copilăria presupun…
4.04. 2002.. ce de 4…număr fatidic, la orientali, ştiaţi?
De cinci ani intru în casa aceea cu lacrimi în ochi. E din ce în ce mai mică şi, nu ştiu de ce, parcă tot mai gârbovită. O să se facă şi mai mică? Am încăput şi nouă oameni, cu zeci de ani în urmă. Ţin minte şi acum masa aceea mare, când mama şi fratele ei împlineau o vârstă, şi eram patru generaţii la masă…Acum mai e doar bunica acolo. Singură, dar nu ne-ar povesti niciodată că o doare.
Dar o doare, ştiu eu. Că era U jump, I jump-ul ei. Că împreună cântam şi ne distram iernile, lângă soba în care se coceau cartofii. Că în timp ce ne făcea clătite din alea bune, bunicul ne dicta câte cruciuliţe la stânga şi câte la dreapta să coasem pe nişte şervete, vă imaginaţi? Că el ne ajuta să ne facem temele de vacanţă, mai ştiţi sutele alea de exerciţii şi probleme cu care voiau să ni-l alunge pe Moş Crăciun din gând, când ne căram în lungile vacanţe de iarnă?
Artista mea!
Că a stat şi a plâns aproape când, aveam trei ani, i-am cântat la telefon Frumoasă-i vecina noastră / Scoate capul pe fereastră… Au inima meaaaaaaaaaa
Că mă trăgea cu sania până în capul străzii, la nenea care avea pian, să pot studia. Şi mă aştepta să mă ducă şi înapoi acasă. Şi mă consola, când vedea cu ce ciudă mă uitam la fratele meu şi verişoara noastră care se dădeau toată ziua cu sania, În Brazi.
Că venea la Bucureşti cu bunătăţi pentru mine, şi-mi atrăgea mereu atenţia ce beau când ies, să nu care cumva să-mi strecoare careva droguri în pahar;)
Şi n-o să uit niciodată seara în care, plecând spre casă, m-a dus până la poartă. Lăcrima. El ştia, vedeţi, că e ultima oară. L-am auzit la telefon, de ziua lui.
Şi acum au rămas doar amintirile şi tabloul acela cu el, aviator, zâmbind.
Exact ca poza asta! Când mai trec pe acolo o să văd ce pot să-i cer bunicii. Nu cred să mi le dea pe cele cu bunicul în mariner, sau cu cercul…
Puiul bunicului!
Cu gândul la verile alea…

Read Full Post »

I’m told that our lives aren’t worth much,
They pass like an instant, like wilting roses.
I’m told that time slipping by is a bastard
Making its coat of our sorrows.
Yet someone told me…

That you still loved me
Someone told me…
That you still loved me.
Well ? Could that be possible?

I’m told that fate makes fun of us,
That it gives us nothing and promises everything,
When happiness seems to be within our reach,
We reach out and find ourselves like fools.
Yet someone told me…

That you still loved me
Someone told me…
That you still loved me.
Well ? Could that be possible?

Well ? Could that be possible?

So who said that you still loved me?
I don’t remember any more, it was late at night,
I can still hear the voice, but I can no longer see the face,
„He loves you, it’s secret, don’t tell him I told you.”
You see, someone told me

That you still loved me
Did someone really tell me?
That you still loved me
Well, could that be possible?

I’m told that our lives aren’t worth much,
Passing in an instant, like wilting roses,
I’m told that time slipping by is a bastard,
Making its coat of our sadnesses.

That you still loved me
Someone told me…
That you still loved me.
Well ? Could that be possible?

Read Full Post »

Undo-Hewo` lonelY

Lume defecta, aripi frante, multa ura. Poate judec prea mult, poate nu fac asta deloc, poate ma contrazic mult mai des si sunt constienta k asta’s eu. Trec repede de la o stare la alta si ce? Hate me… for what i am, love me… for what i’m not, in fond ce conteaza daca-mi mai vars amarul pe inca o pagina cine stie cand si cum o vei citi, ce gand macabru iti va trece prin minte, dar stii ca nimic nu-mi mai poate innegri sperantele, cel putin nu azi, nu acum. Vad in culori si poate mi-ar fi placut sa te salvez din lumea ta alb-negru. Esti donatorul meu de fericire; si eu am calitatea asta de a ”dona” fericire, dar ciudat conexiunile mele nu au o legatura indisolubila decat cu tine .
Ce as zace acum… gandind, filozofand spune-i cum vrei, sa inchid ochii si macar in visul ala nodurile astea ce au ajuns sa ma stranga atat de tare, sa le mai desfac, chiar daca nu voi reusi sa le desfac complet, macar sa fie o fundita. Sa ma uit la ea si sa nu mai fie atat de stransa, sa fie cel putin colorata, in nuante comune, sa fie de matase… nu pot sa cred ca iar ploua, nu pot sa cred ca iar ma intristeaza toate astea, ca n-am putere sa ma misc, ca ma simt mai mult sau mai putin impietrita…. vreau o perna, o perna foarte mare si o patura pe care sa fie imprimati multi fluturi, un pat cu o pereche de aripi, sa zbor catre casa gandurilor mele. Aici il voi infrunta pe Cupidon, si ca de obicei isi va indrepta arcul catre mine si ma va sageta si iar voi simti… gandurile mele vor intra iar in posesia iubirii… imi voi purta fericirea pe stanga, iubirea pe dreapta pe linii paralele… All these accidents that happen, follow the dot, coincidence makes sense, only with you – you don’t have to speak – I feel… A state of emergency…

[by Shadow Syndrome]

Read Full Post »